asadar, o vreme, o sa ma retrag
ma inclin
we part.
until further notice
e momentul in care va trebui sa vand laptopul si telefonul pentru ca s-a stricat masina. nu am dat in nimeni, nu a dat nimeni in mine dar tot s-a stricat. rau. si nu detin nici 30%din costurile reparatiei nici dupa ce vand ce am. nu stiu ce am sa fac, dar simt ca o vreme o sa ma lipsesc de internet, fie ca e de pe telefon sau calculator. o sa ma lipsesc de multe defapt. asa trebuie sa fie. sa vad unde si la cati o sa ma imprumut, dar mai ales sa vad cum ii returnez cat mai repede
asadar, o vreme, o sa ma retrag
ma inclin
we part.
asadar, o vreme, o sa ma retrag
ma inclin
we part.
am ajuns
la yann tiersen. inca nu a inceput dar sunt amplasat ideal. ce inseamna bafta la cumpararea biletelor...la prima impresie, apropo de prejudecati, sunt nemultumit de o parte a spectatorilor, par capabili sa se bage si la un show nicu paleru. sunt de circumstanta, precum adverbele. imi asum riscul de a fi privit la fel de catre ei. sunt poate 10 oameni veniti singuri, restul cate 2 sau 2+. eu as fi fost egoist in locul lor. as fi luat locuri separate unul de altul. dar shhh...incepe in curand
asa imi este mie frica II
dupa succesul inregistrat cu prima parte, ma incumat a povesti ceva mai putin umilitor.
se intampla duminica seara, prospat reintors in capitala.
obosit dar nu suficient inca sa nu pot distinge un paianjen, chiar si mic, pe perete, ma inspaimant precum episodul cu liliacul insa nu parasesc camera. ma dau totusi un pas in spate, estimez diametrul pe la vreo 1cm si imi stabilesc modul de abordare. size doesn't matter, tot imi face pielea de gaina. de pus mana pe el: niciodata, de omorat cu spray dedicat cauzei:n-am, de ars: ar insemna sa ma apropii prea tare iar mereu cand ma vad in fata unei astfel de situatii uit defapt ce fel de vietate am in fata si le hiperbolizez: daca sare pe mine, daca zboara, daca ma musca, desi sus suficient de sigur ca astia nu zboara, dar inevitabil le confer statut de inaripate.
am stabilit ce nu o sa fac, ramane de vazut ce o sa fac pentru a avea o camera spider-free. detin, in mod inutil si achizitionata sub entuziastmul stupid de turist, o bata de lemn data cu lac, chipurile de baseball, cumparata la pret de crosa de golf dintr-o taraba a unei parcari a unor munti de pe la noi. folosindu-ma de ea urma sa strivesc paianjenul, in acest mod mentinundu-mi distanta suficinta incat sa nu zboare spre mine, chiar dar ar putea sa o faca.
nu sunt rational atunci cand intr-un intr-o panica interiora de genul celei cauzate de astfel de numere de picioare, asa ca odata intinsa mana, in care tineam batos bata de baseball, spre paianjen, a inceput sa tremure si de teama sa nu dau pe langa el(iar acesta instinctiv sa urce pe bata, pe mana, pe mine, in mine, sa mor) am decis(printr-o injuratura comuna in astfel de situatii) ca ar fi bine sa adopt ceva ce sa ma tina la distanta suficienta incat un atac de panica in timp ce am o bata in mana sa nu imi faca mai mult rau de cat bine, plus ca avea loc in camera mea, nu intr-un loc oarecare.
ma linistesc cu gandul ca am reusit sa inving, dupa minute de catalogat alternative si ma voi folosi si pe viitor de solutia aleasa duminica: se deschide sertarul cu sosete, se scot toate, se pun intr-un lighean,se localizeaza intrusul, se merge in celalalt capat al camerei, se arunca sosete catre intrus pana acesta se da batut. soseta care isi nimeste tinta se arunca fara regrete. toate celelalte sosete folosite se spala.
the end
se intampla duminica seara, prospat reintors in capitala.
obosit dar nu suficient inca sa nu pot distinge un paianjen, chiar si mic, pe perete, ma inspaimant precum episodul cu liliacul insa nu parasesc camera. ma dau totusi un pas in spate, estimez diametrul pe la vreo 1cm si imi stabilesc modul de abordare. size doesn't matter, tot imi face pielea de gaina. de pus mana pe el: niciodata, de omorat cu spray dedicat cauzei:n-am, de ars: ar insemna sa ma apropii prea tare iar mereu cand ma vad in fata unei astfel de situatii uit defapt ce fel de vietate am in fata si le hiperbolizez: daca sare pe mine, daca zboara, daca ma musca, desi sus suficient de sigur ca astia nu zboara, dar inevitabil le confer statut de inaripate.
am stabilit ce nu o sa fac, ramane de vazut ce o sa fac pentru a avea o camera spider-free. detin, in mod inutil si achizitionata sub entuziastmul stupid de turist, o bata de lemn data cu lac, chipurile de baseball, cumparata la pret de crosa de golf dintr-o taraba a unei parcari a unor munti de pe la noi. folosindu-ma de ea urma sa strivesc paianjenul, in acest mod mentinundu-mi distanta suficinta incat sa nu zboare spre mine, chiar dar ar putea sa o faca.
nu sunt rational atunci cand intr-un intr-o panica interiora de genul celei cauzate de astfel de numere de picioare, asa ca odata intinsa mana, in care tineam batos bata de baseball, spre paianjen, a inceput sa tremure si de teama sa nu dau pe langa el(iar acesta instinctiv sa urce pe bata, pe mana, pe mine, in mine, sa mor) am decis(printr-o injuratura comuna in astfel de situatii) ca ar fi bine sa adopt ceva ce sa ma tina la distanta suficienta incat un atac de panica in timp ce am o bata in mana sa nu imi faca mai mult rau de cat bine, plus ca avea loc in camera mea, nu intr-un loc oarecare.
ma linistesc cu gandul ca am reusit sa inving, dupa minute de catalogat alternative si ma voi folosi si pe viitor de solutia aleasa duminica: se deschide sertarul cu sosete, se scot toate, se pun intr-un lighean,se localizeaza intrusul, se merge in celalalt capat al camerei, se arunca sosete catre intrus pana acesta se da batut. soseta care isi nimeste tinta se arunca fara regrete. toate celelalte sosete folosite se spala.
the end
o prostie
la o prostie ma gandeam azi in timp ce ma hotaram daca se beau din doza de cola sau sa torn in pahar. mai exact, ma intrebam cum s-a ajuns la pahare. ce a determinat societatea sa le adopte?
reactia mea a fost sa beau din doza, eram doar eu in zona, nu imi faceam griji ca altii cum ca poate ca au stat in depozite cu sobolani si e riscul sa iei o boala de pe doza sau sticla si de aceea ce sa folosesc un recipient, dar am ales paharul totusi.
in afara vreunei reguli de societate probabil scrisa de cineva candva undeva, nu vad motivele pentru care nu ar alege cineva bautul direct din sticla vs cel din pahar.
argumente: nu mai trebuie sa speli pahar, se duce mai greu acidul(daca exista), o bei tu pe toata, nu poti uita ce ai baut sau cat, nu incurci taria cu 7up-ul, este intotdeauna de preferat bautului cu paiul.
in lipsa societatii oamenii ar bea din sticla/doza, s-ar pisa peste tot, nu ar pune mana la gura in timpul cascatului, ar stranuta peste tot ce nu au apucat sa se pise si ar ragai razand.
nu exista studii, ci pur si simplu cred.
fiecare pahar pe care il folosesc e un mic compromis. ma supun rigorilor.
reactia mea a fost sa beau din doza, eram doar eu in zona, nu imi faceam griji ca altii cum ca poate ca au stat in depozite cu sobolani si e riscul sa iei o boala de pe doza sau sticla si de aceea ce sa folosesc un recipient, dar am ales paharul totusi.
in afara vreunei reguli de societate probabil scrisa de cineva candva undeva, nu vad motivele pentru care nu ar alege cineva bautul direct din sticla vs cel din pahar.
argumente: nu mai trebuie sa speli pahar, se duce mai greu acidul(daca exista), o bei tu pe toata, nu poti uita ce ai baut sau cat, nu incurci taria cu 7up-ul, este intotdeauna de preferat bautului cu paiul.
in lipsa societatii oamenii ar bea din sticla/doza, s-ar pisa peste tot, nu ar pune mana la gura in timpul cascatului, ar stranuta peste tot ce nu au apucat sa se pise si ar ragai razand.
nu exista studii, ci pur si simplu cred.
fiecare pahar pe care il folosesc e un mic compromis. ma supun rigorilor.
gesturi suspicioase
fac lucruri, ceva mai rar, cei drept, acum, de nerevendicat prin explicatii.
am de vreo saptamana in camera, pe unul dintre peretii camerei un ceas destul de mare. pozitionarea sa acolo este inutila, caci dorm cu capul chiar sub el, deci nu ma trezesc privindu-l. pentru asta au ceasul de la televizor cu care imi iau reperele extremelor zilei. am observat ca e setat sa arate ora gresit, si nu doar cu putin. ma indoiesc ca e undeva pe pamant acum ora pe care el o arata. s-o raporta diferit la timp. la ce folos la mine pe perete? de mine pus dar cu ce scop?
am o sticla de 2l de fanta de lamaie, in camera din 1 aprilie. de ce o pastrez daca nu o beau? de ce am luat-o daca stiam ca nu imi place? de ce nu o vars sau dau degeaba?
am 11 sticlute de olynth goale pe dulap si inca una intr-un buzunar. de ce?
am un dulap plin cu prosoape mici de fata. printre acestea, unul este albastru si unul verde. restul sunt mulatre. daca nici unul din cele 2 nu e curat cand ies din dus, prefer sa dorm cu fata in perna decat sa folosesc un altul. ce risipa. dinnou, de ce?
am un calendar in camera ce arata luna martie a anului 2005. ce s-a intamplat atunci?
si deloc de neglijat, contrar aversiunii mele fata de socializarea spontana si sporadica, ma vad nevoit sa ma declar un fan al discursurilor sustinute in scris.
caci vorba aceea, daca ai ceva de zis, mai bine taci si da un mail la caterinca.
extrem
daca eu vreau ca ea(teoretizam asupra exisntentei ei) sa nu tina de mana pe nimeni, sa nu sarute pe obraz pe nimeni, caci imi va fi sila de ea, se numeste boala, egoism sau loialitate? ofer si astept devotament ce nu se limiteaza la ceea ce se incadreaza in regulile moralei sau conduitei in societate. dezinteresul meu fata de interesul altora in ceea ce ma priveste il astept a-mi fi returnat. ma asptept sa pot avea incredere fara a fi nevoit sa verific. nu consider justificare argumentele sustinute de slabiciunea in fata alcoolului. nu exista o a2-a sansa atata timp cat din prima s-a oferit totul. mila este o slabiciune ce nu permit a-mi fi imputata.
nu am mers, in afara unui concert in aer liber in cehia, la nici un alt concert, in sau outdoors. in 4.11 vine yann tiersen la bucuresti. mereu ma face sa ma gandesc la Lord. daca voi reusi sa ma ridic, o sa plec cu ochii umezi de acolo. cred ca e timpul sa merg.
nu am mers, in afara unui concert in aer liber in cehia, la nici un alt concert, in sau outdoors. in 4.11 vine yann tiersen la bucuresti. mereu ma face sa ma gandesc la Lord. daca voi reusi sa ma ridic, o sa plec cu ochii umezi de acolo. cred ca e timpul sa merg.
onwards and upwards!
si merg la nunta maine. e prima din viata la care particip din propria-mi vointa, in trecut eram tarat de ai mei, iar de cativa ani buni nu am mai fost deloc.
nu am sacou si nici nu am sa port unul.
nu am pantofi si nici nu am sa port unii.
nu am camasa si nici nu am sa port una.
nu am cam nimic din cele necesare etichetei de nuntasi. dar totusi merg.
merg si la munca maine pana la orele 16 dupa care, ne urcam in masina si ignorand toate restrictiile de viteza din localitati si din afara acestora, fug la turnu severin.
ipod-ul a avut parte de un update de playlist. am spalat masina in&out pentru confortul pasagerilor ce ma vor avea ca sofer.
desi nu cred in casatorie ci mai degraba respect promisiunea facuta de oamenii aceia(unul altuia) in intimitatea lor, merg pentru ca e vorba de un fost coleg de munca si il simt fericit.
inteleg nevoia si atractia inelului insa ma consider printre cei ce se pot lipsi.
expresia you can always be alone, but you can never be lonely poate ca ma hasureaza.
merg sa vad cum arata acesti oameni, cine le sunt invitatii, cum le plang parintii.
nu merg sa ma imbat sau sa ma ingras, nu merg sa agat sau sa fiu agatat, merg acolo pentru placerea de a fi alaturi de un om atunci cand acesta indeplineste visul din copilarie al unei fete.
am sa stau in spate, caci incaltat in dcshoes, o sa ies din decor.
music you say? certainly!
nu am sacou si nici nu am sa port unul.
nu am pantofi si nici nu am sa port unii.
nu am camasa si nici nu am sa port una.
nu am cam nimic din cele necesare etichetei de nuntasi. dar totusi merg.
merg si la munca maine pana la orele 16 dupa care, ne urcam in masina si ignorand toate restrictiile de viteza din localitati si din afara acestora, fug la turnu severin.
ipod-ul a avut parte de un update de playlist. am spalat masina in&out pentru confortul pasagerilor ce ma vor avea ca sofer.
desi nu cred in casatorie ci mai degraba respect promisiunea facuta de oamenii aceia(unul altuia) in intimitatea lor, merg pentru ca e vorba de un fost coleg de munca si il simt fericit.
inteleg nevoia si atractia inelului insa ma consider printre cei ce se pot lipsi.
expresia you can always be alone, but you can never be lonely poate ca ma hasureaza.
merg sa vad cum arata acesti oameni, cine le sunt invitatii, cum le plang parintii.
nu merg sa ma imbat sau sa ma ingras, nu merg sa agat sau sa fiu agatat, merg acolo pentru placerea de a fi alaturi de un om atunci cand acesta indeplineste visul din copilarie al unei fete.
am sa stau in spate, caci incaltat in dcshoes, o sa ies din decor.
music you say? certainly!
Subscribe to:
Posts (Atom)
acoliti
