eu regret tot
de cate ori am nefericita ocazie de a ma afla in prezenta unor oameni, cunoscuti sau nu, reusesc sa aflu exact parerea lor cu privire le cine stie ce prostii de care nimanui oricum nu-i pasa. printre acestea, deja devine obositoare replica cu privire la cat de putin sau deloc regreta ei viata si activitatile pe care le-au desfasurat pe parcurs.
eu vad lucrurile asa: ca sa ajungi sa nu regreti nimic sau eventual foarte putine avand ca argument ca tot ceea ce ai facut a determinat dezvoltarea omului ce astazi sta si sustine cu tarie ca e impacat cu totul, inseamna pentru mine fie ca vorbesc cu unul dintre cei mai jmecheri oameni ever, fie cu un prost. Si cum istoria, prezentul si ma hazardez sa prezic faptul ca si viitorul se poate alatura acestei insiruiri, inseamna, dragule sau drago, ca...exact.
De ce? Pai pentru ca nu pot concepe cum cineva care defapt va ramane un anonim in istorie, per ansablu, un nume pe o piatra funerara si eventual o amintire in mintea urmatoarelor 2-3generatii din familia sa, poate sustine ca asta este maximul ce se poate obtine. Ca nu asta inseamna ca nu regreti nimic? Faptul ca tot ce ai facut a fost, per total, ok. Si ca asta iti este potentialul maxim, ca jobul actual este visul tau, ca aia sau ala de langa tine este(nu-i asa?) bucata din coasta ta, ca nu puteai invata, citi, vedea sau vizita mai mult decat ai facut-o deja, ca numarul limitat de momentente pe care ti le poti aminti si denumi ca fiind fericite nu aveau cum sa fie mai multe decat au fost, ca timpul pierdut a fost minim, ca in fiecare ocazie ai dat maximul. Si toate astea s-au intamplat simultan la toata lumea(cu cateva exceptii)? Bunul simt si teoria probabilitatilor(2name only 2) spun ca this simply won't do
Cum poti sa nu regreti nimic cand nu stii what could have been?
Inteleg, ajungi la un nivel la care esti multi-multumit cu desfasurarea actiunii si deznodamantul este insotit de un smiley face previzibil, pare inutil sa te preocupi cu eventuale alternative cat timp toate au iesit bine la numaratoare. Insa chiar si asa, sa nu gasesti lucruri de regretat doar de teama ca nu ai fi avut parte de acelasi happy-end, pare o gandire putin prea stricta proasta pentru cineva care toata viata ar vrea sa creada ca s-a ghidat dupa popularul simbol sau tatuaj cu Semper-Fi.
Toti oamenii mari, istoric vorbind si dintre cei carora li s-a adresat o astfel de intrebare, au avut regrete: ca le-a luat cam prea mult timp sa descopere x, ca nu au reusit sa faca mai multe x, ca nu au distrus mai multe x, in fine, ca nu au fost contemporani cu x. Deci astia datorita carora tu si eu nu avem ce regreta, ca au facut ei destule incat noi sa putem deveni intr-atat de comozi incat, desi nu am facut nimic pe bune, sa ne permitem sa sustinem ca am realizat o gramada, astia regreta chestii.
Mi se pare o dovada de altruism regretul.
Dar nu-i nimic, macar acum vei avea sa regreti minutele petrecute sa citesti textul asta. Da plm(adica pula mea), adormisem pe la 12 si m-am trezit acum s-am zis sa dau drumul via tastatura la ceea se regaseste in proximitatea starii de buimaceala generata de cat de somn, frig si tare ma dor ochii.
o sa vina si ultima parte din pinguinul apolodor zilele astea. am observat ca nu este tocmai o postare populara si cred ca asta e motiv suficient in sine de a ma felicita singur pentru ca am adaugat-o printre momentele mele.
ia sa vedem, gasim o melodie care nu aiba absolut nici o legatura cu balariile din noaptea asta?
gasim
